O româncă și fiica ei grav bolnavă, care locuiesc la Bergamo dar sunt nevoite să stea pentru o perioadă la Genova, trec prin momente cumplite fiind acuzate de vecini că îi infectează cu coronavirus. Femeia a povestit pentru publicația italiană Bergamo News prin ce trece, alături de fata ei.
“Fiica mea este bolnavă și mă aflu la Genova cu ea pentru că are nevoie de tratament: lumea ne tratează ca niște leproase și ne simțim discriminate”, mărturisește revoltată românca. Andreea, care trăiește o adevărată dramă după ce medicii i-au descoperit fiicei sale, Irene, o tumoră pe creier, trebuie acum să înfrunte și furia oamenilor speriți de coronavirus.
“La sfârșitul lunii ianuarie, fiica mea Irene și-a dat seama că nu mai poate vedea cu ochiul stâng. După mai multe examene medicale, din păcate, am descoperit că era vorba despre o tumoare pe creier. În urma confirmării diagnosticului, am început să ne informăm pentru a găsi unitatea spitalicească cea mai specializată în acest tip de patologii și, astfel, ne-am adresat spitalului Gaslini din Genova. În data de 4 februarie a fost internată, iar pe 12 februarie a fost supusă intervenției chirurgicale pentru a elimina 80% din tumoare.
A durat 13 ore pe care le-am trăit cu foarte mare anxietate și îngrijorare. Operația a fost reușită din punct de vedere tehnic, dar după ce au dus-o la Terapie Intensivă, la ora 1:00 noaptea ne-au anunțat că fiica noastră rămăsese paralizată cu jumătate din corp, nu putea mișca brațul și piciorul drept, iar medicii se temeau că avea o hemoragie. În urma verificărilor efectuate ulterior, hemoragia a fost infirmată”, spune Andreea.
Cu ajutorul terapiei, Irene și-a revenit atât cu brațul, cât și cu piciorul drept. Vorbește și râde. Doar că lupta cu boala teribilă nu s-a terminat. Fetița de numai 12 ani va mai fi supusă unei operații pentru a elimina și ceea ce a mai rămas din tumoare, iar în următoarea perioadă de 12-18 luni va trebui să suporte și un tratament de chimioterapie.
“Am rămas la Genova cu ea. Alături de noi au venit și sora mea cu fiica ei și fetița mea cea mai mică, Veronica. Între timp, soțul meu care are o măcelărie lucrează în perioada asta 13 ore pe zi”, povestește românca.În condiții normale, oamenii ar fi solidari cu o astfel de familie, greu încercată, însă, în plină pandemie de coronavirus, lucrurile stau cu totul altfel.
“Locuiesc în chirie la Genova Nervi, într-o casă aproape de spital pentru a putea ajunge cu ușurință la Irene. Pe lângă grijile pentru problemele de sănătate ale fiicei sale, sunt nevoită să suport și comportamentul vecinilor, care ne tratează ca niște leproase din Bergamo din cauza pandemiei de coronavirus.
Ne-au trimis acasă poliția și carabinierii, ne spun că le facem scârbă și că trebuie să plecăm, că vor face tot ce le stă în putință pentru a ne face să plecăm din oraș. O doamnă mi-a spus că nu o interesează deloc de problemele de sănătate ale fiicei mele, iar doi polițiști ne-au rugat să ne punem în pielea localnicilor, gândindu-ne cum am trăi noi știind că o familie infectată cu coronavirus din Genova vine la Bergamo. Dar noi nu suntem infectați, ne aflam aici deja când au fost introduse măsurile de restricție și nu am fugit de acolo pentru a merge la o casă de vacanță când a fost impusă carantina”, spune cu amărăciune Andreea.
Româna spune că s-ar întoarce și mâine la Bergamo, însă, pentru o perioadă îi este imposibil.
“M-aș întoarce bucuroasă la Bergamo pentru că iubesc orașul și îmi lipsește ca aerul. Sunt de origine română, dar trăiesc acolo de 15 ani, sunt măritată cu un bărbat din Bergamo și avem o familie frumoasă. Felul în care suntem tratați la Genova îmi provoacă foarte multă durere.
Nu am cerut nimic nimănui, plătesc 800 de euro de chirie în fiecare lună și aș vrea doar să nu fiu discriminată. Cred că este nevoie să discutăm despre problema asta, e greșit să tăcem”, a mai spus românca.
