O femeie româncă în vârstă de 48 de ani, identificată cu inițialele L.D., trăiește de aproape trei ani cu fața desfigurată și cu o teamă constantă, după ce a fost atacată violent de vecina de palier într-un bloc de locuințe sociale din Brugherio, o localitate situată în provincia Monza Brianza, nordul Italiei. Incidentul, care a avut loc în toamna anului 2022, a marcat profund viața ei și a fiicei sale adolescente, transformându-le existența într-un coșmar de zi cu zi.
Potrivit publicației Il Giorno, cazul se află în prezent pe rolul Tribunalului din Monza, unde românca și fiica ei s-au constituit parte civilă împotriva vecinei italience, o femeie de aceeași vârstă, identificată cu inițialele C.S. Cele două locuiau în același palier al unui imobil de locuințe sociale administrat de compania Aler. La început, relațiile dintre ele erau cordiale. Românca le-a descris în fața magistraților ca fiind „de vecinătate normală”, mai ales că italianca se afla în acea perioadă în arest la domiciliu și avea nevoie de sprijin ocazional. Totul s-a schimbat însă într-o noapte, când femeia italiană a venit la ușa româncei la ora 2:00, cerând o cafea și o țigară. L.D. a refuzat și i-a cerut să nu mai repete astfel de vizite nocturne, moment care, după spusele victimei, a declanșat un conflict neașteptat și periculos.
Din acea noapte, relațiile dintre cele două femei s-au deteriorat complet. Românca povestește că a început să fie insultată și amenințată zilnic. Italianca i-ar fi spus în repetate rânduri: „Întoarce-te în România! Îți arunc acid pe față! Am un pistol, te omor când vreau! O fac pe fiica ta să fie violată!”. O altă locatară ar fi declarat că a văzut-o pe C.S. stând în fața ușii victimei cu un cuțit în mână. În timp, tensiunile au degenerat, iar liniștea scării de bloc s-a transformat într-un climat de frică generalizată. Vecinii au început să depună plângeri și să solicite intervenția autorităților.
Primele episoade violente ar fi început chiar din noaptea de Anul Nou 2019, când câinele italiencei, speriat de artificii, ar fi intrat în apartamentul româncei. Femeia spune că, în loc să recupereze calm animalul, C.S. a sărit la bătaie. A fost nevoie de intervenția carabinierilor, iar de atunci între cele două au existat plângeri succesive și sesizări la poliție. Ce ar fi trebuit să fie doar un conflict banal de vecinătate s-a transformat într-un șir de hărțuiri, amenințări și violențe, culminând cu atacul din 4 octombrie 2022.
În acea zi, potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii italieni, femeia româncă ar fi fost atacată pe palierul blocului, fiind lovită în față cu un ciob de ceașcă de cafea. Lovitura i-a provocat leziuni grave, tăieturi adânci și o deformare facială permanentă. L.D. a povestit în sala de judecată că a urmat o perioadă de suferință greu de imaginat: „Timp de șase luni am mâncat doar cu paiul. Nu dormeam, aveam atacuri de panică, mergeam la psiholog. Mi-am pierdut locul de muncă de îngrijitoare pentru că am stat prea mult în concediu medical, care nici măcar nu era plătit. Nu voi mai fi niciodată cum eram înainte.”
Procurorii susțin că femeia a suferit o vătămare corporală gravă cu urmări permanente, atât fizice, cât și psihice. Ea acuză pierderea sensibilității pe partea dreaptă a feței, cicatrici vizibile și o teamă permanentă de a mai interacționa cu oamenii. De atunci, spune că trăiește „ca un om ascuns”, cu fața marcată și sufletul distrus. În plus, fiica ei a devenit anxioasă, refuzând să mai meargă singură la școală sau să iasă fără mama ei.
În fața instanței, italianca C.S. neagă acuzațiile și prezintă o versiune complet diferită. Ea afirmă că în ziua incidentului se afla în curtea blocului „pentru a bea o cafea și a fuma o țigară”, moment în care românca ar fi coborât special ca să o provoace și să o insulte, cu scopul de a o face să-și piardă locuința socială. „Mi-a dat o palmă, iar eu am apucat-o de păr. Am căzut amândouă la pământ, iar ceașca pe care o aveam în mână s-a spart. Îmi pare rău că a fost rănită, dar nu am vrut niciodată să o lovesc”, a declarat italianca în fața judecătorilor. Ea a susținut, de asemenea, că românca „joacă rolul victimei” și a prezentat o înregistrare video realizată ulterior, în care L.D. ar fi continuat să o insulte, ca probă că „nu este atât de speriată pe cât pretinde”.
În ciuda acestor declarații, mai mulți locatari din bloc au confirmat comportamentul agresiv al italiencei. O scrisoare colectivă, semnată de mai mulți vecini și trimisă societății Aler, cerea îndepărtarea femeii din imobil, pe motiv că „pune în pericol liniștea și siguranța locatarilor”. Deși unii martori au încercat să minimalizeze tensiunile, documentele din dosar confirmă că între cele două femei existase un istoric clar de amenințări și conflicte repetate.
Astăzi, românca trăiește împreună cu fiica sa sub o presiune constantă. „Ne este frică mereu. Am montat camere de supraveghere de teamă că va intra peste noi. Ies din casă doar împreună cu fiica mea, chiar și pentru a duce gunoiul. Evităm să stăm prea mult acasă, doar dormim acolo. Trăim cu frica în sân,” a mărturisit femeia. În ciuda traumei, ea a decis să lupte pentru dreptate și s-a constituit parte civilă în proces, cerând despăgubiri și condamnarea celei care i-a distrus viața.
Procesul se desfășoară la Tribunalul din Monza, unde inculpata este judecată pentru vătămare corporală gravă cu urmări permanente, hărțuire și evadare din arest la domiciliu. Audierea martorilor a început, iar dezbaterile finale sunt programate pentru luna martie 2026. Atunci, instanța va decide dacă va da dreptate victimei, care spune că i s-a „furat viața”, sau va considera credibilă versiunea italiencei, care pretinde că a fost o simplă altercație neintenționată.
Indiferent de verdict, cazul L.D. ridică semne de întrebare despre protecția oferită victimelor violenței domestice și de proximitate în Italia, despre modul în care autoritățile gestionează conflictele în mediile vulnerabile și, mai ales, despre felul în care o femeie româncă, plecată să muncească pentru un trai mai bun, s-a trezit prinsă într-o poveste de coșmar, cu fața marcată și viața frântă, dar cu o voință care refuză să cedeze.
