Maria, o româncă de 35 de ani stabilită în L’Aquila, Italia, a trăit ani la rând sub teroarea partenerului său, un italian de 40 de ani, domiciliat în aceeași localitate. Viața alături de acesta a fost marcată de abuzuri fizice, psihice și sexuale, confirmate ulterior de instanțele italiene.
Victima a relatat numeroase episoade violente. La câteva zile după cutremurul din 2009, bărbatul ar fi tras-o de păr și ar fi lovit-o brutal cu pumnii și genunchii în față. În timpul sarcinilor, încerca în mod repetat să o forțeze să avorteze. Într-un incident, aflată în mașină, Maria a fost lovită intenționat în zona abdomenului, „cu scopul de a pierde sarcina”, iar copilul a fost numit de agresor, de mai multe ori, „fiul urii”.
Teroarea a inclus și amenințări cu moartea. Într-o împrejurare, bărbatul a aruncat un cuțit spre ea, lama înfingându-se într-un mobilier la doar câțiva centimetri distanță. În același timp, el ar fi rostit amenințări explicite: „Te omor, te bag în doi saci de gunoi, te duc la munte, nici animalele nu te vor găsi. Vei avea aceeași soartă ca tatăl tău”, referindu-se la sinuciderea tatălui femeii.
Conform rechizitoriului, Maria a fost supusă și unor violențe sexuale, urmate de echimoze la încheieturi, dar și unor umiliri publice. Într-o ocazie, însărcinată fiind, a fost insultată grav de față cu o prietenă. În alta, agresorul a aruncat un scaun asupra ei chiar în prezența rudelor sale.
Escaladarea nu s-a oprit nici când femeia își ținea copilul în brațe: a fost lovită cu pumnii în ceafă, sub privirile martorilor. Abuzurile au continuat chiar și după naștere. Într-un episod, agresorul a venit la locuința victimei împreună cu o altă femeie, prezentată drept noua parteneră, și i-a arătat copilul pentru a o provoca. Toate aceste acte s-au petrecut și în prezența fiului de câteva luni, fapt care a determinat-o pe Maria să suporte violențele de teamă ca agresorul să nu își îndrepte furia spre copil.
În proces, victima a fost asistată de avocații Francesco Valentini și Sabrina Altamura. Tribunalul din L’Aquila a considerat probele – declarațiile femeii și mărturiile martorilor – suficiente pentru condamnarea inculpatului la șapte ani de detenție pentru rele tratamente și infracțiuni conexe.
Curtea de Apel din L’Aquila a confirmat sentința. În motivare, judecătorii au arătat că „declarațiile părții vătămate au fost confirmate de depozițiile martorilor, creând un ansamblu de indicii coerente și circumstanțiate, capabil să susțină constatarea răspunderii penale”.
