Ion Creangă a fost răspopit la 10 octombrie 1872, la vârsta de 35 de ani. Motivele răspopirii sale au fost următoarele:
- Viața de familie dezastruoasă: Creangă s-a căsătorit în 1869 cu Maria, fiica preotului Ivanciu, dar mariajul lor a fost unul nefericit. Creangă a avut numeroase amante și a fost adesea absent de acasă.
- Conductă morală ireproșabilă: Creangă a fost acuzat de comportament imoral, inclusiv de mers la teatru, de vânătoare de păsări în curtea bisericii și de tunderea părului „asemenea mirenilor“.
- Conflict cu autoritățile bisericești: Creangă a intrat adesea în conflict cu autoritățile bisericești, inclusiv cu episcopul Iacov Putneanul.
Răspopirea lui Creangă a fost un eveniment major în viața sa. A fost nevoit să renunțe la slujba de preot și să se angajeze ca funcționar public. Această experiență a avut un impact profund asupra lui Creangă, care a început să se concentreze pe scris. În următorii ani, Creangă a publicat unele dintre cele mai importante opere ale sale, inclusiv „Amintiri din copilărie“ și „Povestea lui Harap-Alb“.
Răspopirea lui Creangă este adesea văzută ca un simbol al conflictului dintre tradiție și modernitate în România. Creangă era un om modern, cu o viziune despre lume care nu se potrivea cu normele rigide ale bisericii ortodoxe. Răspopirea sa a fost o lovitură pentru el, dar a fost, de asemenea, o oportunitate pentru el de a se exprima liber prin scris.
Impactul răspopirii asupra lui Creangă
Răspopirea lui Creangă a avut un impact profund asupra vieții și operei sale. În primul rând, a fost o lovitură personală pentru Creangă, care era un om credincios. Răspopirea l-a făcut să se simtă vinovat și rușinat.
În al doilea rând, răspopirea a fost o oportunitate pentru Creangă de a se exprima liber prin scris. Creangă a început să scrie despre experiențele sale personale, inclusiv despre viața sa de familie și despre conflictele sale cu autoritățile bisericești.
În al treilea rând, răspopirea a contribuit la succesul lui Creangă ca scriitor. Această experiență l-a făcut să fie mai realist și mai critic în operele sale.
Opera lui Creangă după răspopire
După răspopire, Creangă a publicat unele dintre cele mai importante opere ale sale, inclusiv:
- Amintiri din copilărie (1877)
- Povestea lui Harap-Alb (1883)
- Ivan Turbincă (1884)
- Capra cu trei iezi (1887)
- Poveste nouă (1890)
Aceste opere sunt considerate clasice ale literaturii române. Ele au fost traduse în multe limbi și sunt citite de oameni din întreaga lume.
Concluzie
Răspopirea lui Ion Creangă a fost un eveniment major în viața și opera sa. A fost o lovitură personală, dar a fost, de asemenea, o oportunitate pentru Creangă de a se exprima liber prin scris. Opera lui Creangă după răspopire este considerată o capodoperă a literaturii române.
