Maria se afla în pat, singură în casă, deși era în grija a două asistente care se schimbau pentru a avea grijă de ea. La vârsta de 90 de ani, era într-un scaun cu rotile și avea mereu pe cineva aproape.
Totuși, marți, pe 24 octombrie, în apartamentul ei de la etajul trei al unui bloc din Torino, flăcările au izbucnit și nu a reușit să scape. Un tânăr locuitor din același bloc, pe nume Alberto, a auzit strigătele lui Ferruccio, un bărbat de 65 de ani, fiul ei, care era informatician care tocmai se întorsese de la muncă. Când a deschis ușa, a fost copleșit de fum și a strigat după ajutor. “Este un incendiu, este un incendiu!” a strigat el de pe balcon relateaza La Stampa
Ferruccio a încercat să-și protejeze mama și să o scoată din casă, dar a fost în zadar. Maria Cosmina Perinciolo a murit intoxicată. El și-a ars mâinile încercând să o salveze și a fost transportat cu o ambulanță la spitalul Cto.
Incendiul pare să fi pornit de la un calorifer electric pe care pensionara îl avea în dormitor pentru a se încălzi.
Având două asistente angajate, Maria Cosmina Perinciolo era singură în după-amiaza zilei de marți. Motivul pentru aceasta este un alt aspect pe care carabinierii îl vor investiga. O neglijență? O imprudență? Un schimb de ture întârziat sau prea devreme?
Toată lumea din fața blocului de pe malul râului Po face presupuneri: “Doamna avea două asistente, dar ceva nu a funcționat la schimbul de ture”, “Cineva a întârziat sau cineva a plecat prea devreme.” Toate acestea sunt doar presupuneri, nimic mai mult.
În ciuda situației, asistenta care o îngrijea pe Maria a negat implicarea ei: “Nu am nicio legătură cu această situație, nici asistenta Mariei. Trebuia să înceapă schimbul la ora 17:30.”
Pe la ora 17:00, Ferruccio striga de pe balcon. Dormitorul mamei sale era cuprins de flăcări și fum, fiind imposibil de intrat sau intervenit.
Pompierii au stins incendiul, iar paramedicii de la serviciul medical 118 au constatat decesul bătrânei.
Maria Perinciolo era o figură cunoscută în zonă. Locuia în cartierul Vanchiglietta de mulți ani. “Am venit aici acum 32 de ani și ea era deja aici,” își amintește o vecină care o cunoștea și pe soțul Mariei. “Amândoi erau oameni foarte discreți, politicoși și eleganți. Cred că acum aproximativ 20 de ani, ea a rămas văduvă. Nu am mai văzut-o de ceva timp. Nu putea să meargă, era aproape tot timpul la pat. Trăia cu fiul ei și era îngrijită de două asistente. Își pierduse complet mobilitatea.”
